Activitatea de PR - un must do pentru organizațiile nonprofit?
INTERVIU Rupert Wolfe Murray, consultat PR la PRODUCTIVE INTERNATIONAL.
1. Pe scurt, ce înseamnă PR?
RWM: PR înseamnă lucruri diferite pentru persoane diferite. În general înseamnă Relații Publice, dar pentru mine înseamnă a ajuta organizațiile să comunice cu publicul lor în cel mai eficient mod din punct de vedere al costurilor. În lumea advertising-ului, departamentul de PR menține legătura cu mass-media și este numit uneori și departamentul de Relații cu presa și ceea ce fac cei din acest departament este să organizeze evenimente importante pentru produse noi, să invite mulți jurnaliști cu care să dineze și să spere că vor dobândi o acoperire „gratuită" în media.
Companiile mari au departamente întregi de PR, marketing și vânzări, dar și contracte cu diferite companii de advertising. În companiile mici și în ONG-uri este posibil să nu existe nicio persoană care să se ocupe cu aceste funcții de „comunicare" sau poate există doar o singură persoană care să se ocupe de toate acestea.
2. Este activitatea de PR un must do pentru organizațiile nonprofit din România? Argumentați, vă rog.
RWM: În majoritatea cazurilor, PR-ul este un „must do" pentru orice organizație. Singurele cazuri în care nu este necesar sunt în companiile cu un singur client, de exemplu un mic producător care vinde tot ce produce unui singur furnizor sau unui magazin mic. În cazul în care o companie care are un singur client sau un ONG cu o singură sursă de finanțare, chiar dacă pot părea solide, apare riscul ca un client/finanțator să plece în orice moment. Este necesar să fii cunoscut în comunitate și de către grupul țintă și o persoană din interior trebuie să-și asume responsabilitatea pentru aceasta – din păcate, prea des nu este o prioritate și nimeni nu se ocupă de sarcinile de PR.
3. Care sunt principiile în promovarea imaginii unei firme, a unui produs, care pot fi aplicate și în cazul
unei organizații nonprofit?
RWM: regulile de PR pentru un ONG sunt mai mult sau mai puțin asemănătoare cu cele pentru o companie mică. Cea mai importantă regulă este gradul de conștientizare; directorii trebuie să înțeleagă faptul că viitorul lor se bazează pe PR și comunicare și trebuie să investească resurse în acestea. Multe organizații consideră că produsele și serviciile lor sunt atât de bune încât se vor vinde singure, iar alții au auzit expresia „cea mai bună publicitate este din "vorbă-n vorbă" și consideră că aceasta înseamnă că „nu este nevoie să angajăm o persoană pe PR".
Altă regulă de aur este să îți înțelegi publicul țintă. Dacă știi cum consumă publicul tău informația, adică ce reviste sau pagini de Internet citesc, poți să găsești cea mai bună metodă de a comunica cu el. De obicei acest lucru se poate realiza foarte ieftin sau gratis, presupunând că aveți un bun specialist de PR.
4. După opinia dvs., ce instrumente pot fi utilizate de către ONG-uri în acțiunile lor de PR pentru a-și
clădi și dezvolta continuu o imagine pozitivă și profesionistă în rândul populației de rând, cât și al
potențialilor susținători financiari?
RWM: Cel mai puternic instrument este Internetul și este surprinzător cât de multe organizații nu investesc în personal dedicat pentru a-și menține prezența pe Internet la zi, proaspătă și relevantă. Nu este nevoie de o persoană calificată pentru aceasta, un student poate face această treabă foarte bine, dar ajută dacă are o doză bună de entuziasm. Noile instrumente de socializare în rețea pot fi foarte folositoare pentru promovarea website-ului care vă reprezintă. Unul dintre cele mai folositoare instrumente este crearea unei pagini de Facebook pentru care să primiți cât mai multe „like-uri" de la susținători.
Un alt instrument - acesta fiind de PR pur - este să vorbiți cu jurnaliști și să le cereți să scrie despre noul vostru proiect (și atâta timp cât este un proiect nou, cu siguranță se vor conforma). Jurnaliștii caută mereu subiecte noi și puteți să vă dați seama ușor de ce au nevoie astfel încât să le furnizați informații permanent.
Dar probabil cea mai importantă regulă este să angajați pe cineva care știe cum funcționează sistemul.
5. Ce ponturi profesionale le puteți oferi ONG-urilor de dimensiuni mici care nu dispun de un
departament de PR în organigrama organizațională și nici de fonduri prea mari, dar își doresc
să devină mai vizibili în comunitatea profesională, precum și în rândul publicului larg?
RWM: Majoritatea organizațiilor nu își permit nicio formă de comunicare și majoritatea angajaților companiei sunt prea ocupați chiar și pentru a se gândi la aceasta; și este foarte greu să le întrerupeți ciclul de lucru ca să se gândească cum să comunice cu publicul țintă. Comunicarea este o atitudine; dacă directorii doresc ca aceasta să se realizeze și cred în puterea PR-ului și a marketingului, se va realiza. Altă barieră majoră în comunicare în România și alte țări excomuniste este negativismul și tendința de a spune că „nu este posibil la noi" sau „nu putem să ne facem reclamă fără bugete mari sau relații în interior" - și de a submina orice tentativă de comunicare.Un alt sfat cheie este să angajați pe cineva tânăr și optimist pentru a ține la zi pagina de Facebook și pagina de Internet și să tratați aceste aspecte ca o prioritate maximă.
Rupert Wolfe Murray este consultat PR la Castle Craig Hospital din Scoţia.În prezent locuieşte în Bucureşti şi este consultant PR la PRODUCTIVE INTERNATIONAL (www.productive.ro)
